În România cresterea porumbeilor de zbor si de agrement are o istorie îndelungată, Columbofilia este practicată în tara noastră de secole, iar crescatorii romani au reusit prin munca si priceperea lor sa inregistreze noi progrese ,traduse in fapt prin aparitia unor noi rase sau varietati.
Succesul este reflectat si de faptul, ca la momentul actual, unele rase se bucură de succes international, sunt omologate si au standard international si urmează ca alte rase să fie recunoscute în tările occidentale. Pornind de la rasele existente se pot crea noi rase în timp relativ scurt de 10-15 ani dar fixarea corespunzătoare a caracterelor poate dura decenii. În ultimii 10-20 ani au apărut noi rase care au devenit populare, ceea ce iarăsi dovedeste că columbofilia românească face progrese în permanentă. De mentionat si esecul, deoarece câteva rase au dispărut în totalitate si altele sunt pe cale de disparitie, cu toate că sunt câtiva crescători care fac eforturi pentru a le salva.
Despre originea raselor de zbor romanesti, ca de altfel si despre multe rase straine, nu prea exista niste date foarte sigure.Este indeobste recunoscut faptul ca Orientul ar fii leaganul majoritatii raselor de zburatori. In sec XVI din Asia ,via Rusia porumbeii au ajuns In Europa, contribuind la formarea raselor actuale.Deasemenea o contributie la formarea raselor romanesti au avut-o si porumbeii proveniti din Turcia ,Grecia si sudul Balcanilor.
Din aceste rase amestecate cu porumbeii autohtoni, dupa o munca indelungata de selectie au aparut rasele romanesti.Date certe despre rasele care au contribuit la formarea lor nu prea exista, singurul lucru cert fiind ca rasele de zbor romanesti au o mare vechime, deoarece fixarea caracterelor de rasa nu s-a putut face decat intr-o perioada indelungata de timp.
Deasemenea putem afirma ca munca crescatorilor romani si-a pus ampreta asupra raselor romanesti acestea fiind modelate dupa gustul si priceperea lor, fiind transmise apoi din generatie in generatie, fiecare aducandu-si un aport mai mic sau mai mare la imbunatatirea lor si stabilizarea caracterelor, desi la vremea aceea totul se face empiric, neexistand prea multe informatii , iar de cunostinte de genetica nici nu se punea problema. Este recunoscut că exteriorul frumos al acestor porumbei era corelat cu o capacitate de foarte buna de zbor, lucru care astazi , din pacate este tot mai rar, majoritatea crescatorilor preferand sa puna accent pe caracteristicile morfologice ale pasarilor si de teama de a nu le pierde le cresc in conditii de captivitate.
Crescătorii au început să constientizeze faptul că nu trebuie să tindem spre extreme, deoarece în trecutul nu prea îndepărtat o rasă era si frumoasă si bun zburătoare. Acest aspect ar trebui urmarit de către toti crescători - o rasă degeaba e bun zburător dacă a pierdut trăsăturile morfologice caracteristice rasei si invers - degeaba este perfectă din punct de vedere al aspectului exterior dacă a pierdut particularitătile sau aptitudinea de zbor.
Crescătorii care acordă prioritate zborului si care pun în plan second însusirile morfologice se tem de standard, afirmând că selectia după standard distruge zborul. Ei sustin că standardul este vinovat de transformarea unor rase de zbor în rase de agrement.
Modul în care se pune problema este gresită fiindcă vina nu apartine standardului, ci revine în exclusivitate acelor crescători, care în mod consecvent au practicat o selectie unilaterală, exclusiv după caracterele morfologice, cu ignorarea necesitătii selectiei si după aptitudinile de zbor.
Standardul fiind doar un instrument, vina o poartă cei ce urmaresc unilateral tendintele standardului.
Standardul cuprinde nu numai însusirile de exterior ci si aptitudinile pasarii. Deoarece nici un porumbel nu respectă standardul în proportie de 100 %, reprezentarea porumbelului ideal (model) se face prin pictură (ilustratie).
Orice porumbel de zbor apartine unei rase distincte, cu caractere morfologice bine stabilite. Este absolut necesar si obligatoriu să se tină seama cu ocazia selectiei si de aceste caractere, acordându-se însă prioritate zborului. Nu se poate accepta nici pozitia extremistă a acelor crescători care practică selectia numai pe baza aptitudinilor de zbor.Dacă selectia s-ar face în mod unilateral, numai după aptitudinile de zbor, trecându-se cu vederea caracterele morfologice ale porumbelului, s-ar diminua în mod progresiv caracteristicile fixate dealungul timpului, ajungându-se la disparitia granitelor dintre rase.
Nu standardul, ci tinutul în captivitate distruge porumbeii de zbor. Multi crescători posedă porumbei de o deosebită valoare care respectă morfologia rasei descrisă în standard în proportie de aproape 100 %, dar capacitatea de zbor caracteristică rasei s-a redus considerabil sau în totalitate. Cum va sună afirmatia: porumbelul jucător x sau porumbelul zburător y nu joacă si nu zboară? Este un lucru inadmisibil.
Practicând o selectie prin care să se tină seama atât de zbor cât si de aspectul exterior prevăzut în standard, vom ajunge să avem porumbei buni zburători, dar tipici pentru caracterele rasei din care fac parte.
In Romania cat si in tinuturile invecinate , care acum apartin unor state vecine, se intalnesc numeroase rase de porumbei care inca zboara bine si fac joc foarte
frumos.Ar insemna o pierdere imensa si un proces aproape ireversibil,daca datorita lipsei de preocupare si acordarea unei atentii deosebite ,aceste rase nepretuite s-ar pierde si ar deveni rase de ornament.
Asa s-a intamplat cu doua rase , care pe la inceputul sec.XX zburau in stoluri, la mare inaltime si care datorita unei selectii unilaterale(bazata doar pe aspect) au de venit porumbei de ornament , asa-numitii “Zburatori de Expozitie”.Este cazul Castaniilor de Craiova si al Negriilor Trenati de Bucuresti.
Din cele 51 de rase româneşti, avem în total 47 de rase de zbor, la care ne vom opri în cele ce urmează. Dintre acestea, 23 sunt rase de rotitori, iar 23 sunt rase de jucători. Din cele 47 de rase, 30 sunt cu coada lată, 16 cu coada normală (îngustă),iar o rasă face trecerea de la rasele cu coada lată la rasele cu coada îngustă. Este de menţionat faptul că rasele cu coada lată sunt, de obicei, trenate sau uşor trenate.
Porumbeii zburatori sunt porumbei „de stol“, factorul luat in calcul in concursuri fiind timpul pe care stolul il petrece in aer din momentul eliberarii pana la intoarcerea in columbarie.
Porumbeii zburatori si jucatori romanesti, in majoritatea lor zboara la inaltime medie, dar unele rase zboara la mare inaltime, chiar la disparitie , la peste 1400 m.La unele rase durata de zbor este mai mare , la altele mai mica.Dupa maniera d e zbor deosebim rase cu zbor rapid si rase cu zbor mai lent.
Rotitorii zboară descriind cercuri (rotesc) deasupra adăpostului în grup sau solist.
Înăltimea, viteza si durata zborului sunt caractere de rasă, dar se manifestă, în functie de durata si intensitatea antrenamentului.
Când porumbeii rotitori sunt lansati, se ridică în spirală în înăltimi, apoi dacă au atins înăltimea de zbor, o păstrează rotind linistiti, ore întregi, cu aripile întinse, în grup strâns, păstrând doar distanta necesară între ei, pentru a nu se jena unul pe altul.
Se afirmă, că este logic, ca porumbeii de zbor la înaltime si de durată sunt de obicei porumbei cu zborul lin, planat, deci lent, căci nu ar putea rezista unei durate mari, cu un zbor rapid. De aceea, în mod firesc, cu cât a crescut durata, cu atât a scăzut viteza de zbor.
Avand in vedere faptul ca fiecare dispune de un spatiu limitat pentru cresterea porumbeilor este nevoie , la un moment dat sa alegi din multudinea de rase , rasa sau rasele pe care vrei sa le cresti.Dintre toate rasele de zburatori eu am ales porumbeii codalbi si orbetenii.
Porumbei zburători rotitori cu coadă albă
Există mai multe rase cu coada albă, fiecare cu caractetistici distincte care le asigură identitatea si deosebesc vizibil unele de altele. Însă există si multe asemănări cum ar fi mărimea si forma corpului, lungimea mijlocie a ciocului, lătimea cozii formată din 14-16 rectrice, aripi trenate, lipsa motului. Porumbeii cu coadă alba provin din Muntenia, regiune în care sunt răspânditi si astăzi. Capacitatea de zbor era în medie între 1 si 3 ore, însusiri care puteau fi si pot fi ameliorate la crescătoriile unde au acces afară.
Din grupa porumbeilor cu coada albă face parte zburătorul cafeniu codalb,
zburătorul negru codalb, albastru codalb, visiniu codalb si zburătorul vărgat românesc.
Fiecare dintre acestea este o rasă distinctă inclusiv cafeniul codalb care s-a format din încrucisarea codalbilor pe visiniu cu codalbii pe negru. În privinta parametrilor corporali nu există diferente semnificative intre ele între ele.
Tot din categoria porumbeilor zburători face parte rotitorul orbetean românesc care este(sau care era ?) un bun zburator dar are si un colorit foarte atractiv.
Obiective c ear trebuii urmarite la nivelul ascociatiilor si cluburilor de profil:
- rasele rare să fie salvate de pericolul disparitiei;
- columbofilia să fie practicată în mod profesionist conform nivelului european, prin organizarea de cursuri, conferinte, cercuri, în care să se discute aspectele teoretice si practice de crestere, selectie, potrivirea perechilor, etc.;
- crescătorii să participe în mod regulat la expozitii pentru că vor avea ocazia
schimbului de experientă, foarte util în columbofilie;
- actualizarea standardelor depăsite;
- să fie luate în considerare standardele actualizate propuse;
- punerea unui accent deosebit asupra caracteristicilor de zbor urmărind standardul;
- să se facă periodic reîmprospătări în efective pentru a evita efectele consangvinizării;
pe termen lung
- însusirea principalelor notiuni de genetică, necesară pentru practicarea columbofiliei
- respectarea standardului si nu a tendintelor mai mult sau mai putin nefondate
- prevenirea principalelor boli utilizând măsuri tehnoprofilactice eficiente
Porumbelul de zbor este destinat de la natură să savureze aerul tare al înălţimilor şi nu să stea ferecat în voliere.
